Nucul creste, cultivat sau semicultivat aproape pretutindeni in tara noastra, din campie pana in zonele de munte, fructele lui sunt folosite in mod curent de populatie. Miezul de nuca este unul dintre cele mai vitalizante si nutritive alimente cunoscute si o minune pentru organism in timpul anotimpului rece. Fiind foarte bogata in grasimi si proteine, nuca intrece carnea ca valoare calorica, avand o toxicitate de cateva ori mai mica si este foarte usor digerabila.
Barbatii ar trebui sa aiba o slabiciune pentru ele deoarce prezenta unor substante reintineritoare, care protejeaza si curata vasele de sange, fac din nuci un aliment foarte indicat in tratamentul sterilitatii si impotentei.
Miezul nucilor contine apa (3-5%), grasimi (52,0-77,5%), substante proteice (12-25%) din grupa globulelor (de natura celor din lapte si oua), saruri minerale (nuca este fructul cel mai bogat in cupru si zinc), provitamina A, vitamine din complexul B (B1, B2, biotina, colina), vitaminele C, E, F, P, etc, Valoarea energetica a miezului de nuca este de 560-857 (in medie 700) kcal la 100 g miezul detine 26-60% din greutatea nucii. Nucile ar trebui sa contina minimum 45% miez.
Miezul de nuca se consuma proaspat sau usor prajit (in care caz devine mai digerabil). El este utilizat in diferite produse de cofetarie.
Din nucile verzi, inainte de intarirea cojii, se poate prepara dulceata.
In scopuri terapeutice se utilizeaza miezul nucilor, uleiul de nuca, coaja verde a fructelor si frunzele.
Miezul de nuca este foarte energetic si are efect laxativ, indeosebi cand este prajit usor si consumat dupa un compot de prune sau de mere. Intrucat contine tocoferol (vitamina E), care contribuie la scaderea continutului de sange si are o cantitate foarte redusa de hidrati de carbon, miezul de nuca este admis in regimul diabeticilor. Substantele grase din miezul de nuca se formeaza prin transformarea zaharurilor si de aceea, pe masura ce ele se acumuleaza, scade continutul miezului in zaharuri. Analizele facute de Radu F.I. (1964) arata ca la inceputul lunii august miezul nucilor continea 12,1-14,5% zaharuri si numai 5,4-8,9% substante grase.
Frunzele de nuc contin tanin complex, ulei volatil, acid galic, inozitol, alfa si beta hidroinglona, inglona, vitamina C, flavone (vitamina P), substante minerale, etc.
Uleiul de nuca continand peste 50% acid linoleic, este indicat in alimentatia dietetica pentru prevenirea aterosclerozei. El mai contine inozitol, vitamina cu rol vital in cresterea parului. Consumat de 50-60 g intr-o salata de cartofi, seara, timp de 3 zile, are efect vermifug (combate tenia). De asemenea, acest ulei combate enurezisul (scaparea involuntara si inconstienta a urinei); se imbiba o felie de paine prajita cu o lingurita de ulei de nuca si se consuma in fiecare seara, timp de 15 zile. Uleiul de nuca se mai foloseste pentru frectionarea corpului la copiii rahitici, anemici, precum si in dermatoze (are efect emolient).
Coaja verde a nucilor (mezocarpul) contine foarte multa vitamina C (1050-3040 mg la 100 g), nucitanin 15-20% si alte substante tanoide, alcaloidul iuglon (C6H12O3), acizi organici (malic, citric), fosfati si oxalati de calciu, naftochinon, etc. Are efecte asemanatoare cu ale frunzelor de nuc.
Infuzia de frunze de nuc, pe cale interna, se foloseste contra diareelor, enteritelor, infectiilor si edemelor renale, in periartrita scapulohumerala (dureri ale umerilor), in diabetul zaharat, in hiperhidroza (transpiratie excesiva), precum si in hipogalactie (producere insuficienta de lapte). Aceasta infuzie se prepara dintr-o lingurita cu frunze maruntite la 200 ml apa clocotita; se beau doua cani pe zi.
Decoctul din frunze de nuc (extern) – 3 linguri la o cana de 200 ml, se foloseste ca gargara pentru tratarea stomatitelor (boli inflamatorii ale mucoasei bucale). Acest decoct se mai foloseste pentru comprese (boli in ochi, psoriazis, eczeme, furunculoza) si bai (in reumatism, scrofuloza, leucoree, transpiratie excesiva la picioare).
Decoctul de frunze de nuc (pentru bai) se prepara astfel: se fierb 100 g frunze in 3-4 l apa, timp de 15 minute. Lichidul obtinut se toarna in apa din cada, care sa aiba o temperatura de 37 grade. Durata unei bai este de 15-20 minute.
Unguent (alifie) pentru rani, din frunze de nuc. Aceasta alifie se prepara din 15 g frunze maruntite, care se macereaza timp de 7 zile in 100 ml ulei de floarea-soarelui, la temperatura camerei. Dupa macerarea continutului, vasul in care se afla acest amestec se pune pe baia de apa in fierbere si se lasa timp de 3 ore la foc incet. Apoi se strecoara lichidul prin tifon sau panza, i se adauga 15 g ceara de albine, se mai tine inca 30 minute pe baia de apa si apoi se face omogenizarea.
Pentru scopuri medicinale, frunzele de nuc se recolteaza in iunie. Se foloseste numai foliolele frunzelor (fara petiol), care se usuca la umbra (de preferinta in podurile acoperite cu tabla), in strat subtire, care se rascoleste zilnic, pentru a se usca cat mai repede si a se preveni incingerea si mucegairea frunzelor.
In stare proaspata, frunzele de nuc sunt mai active decat cele uscate. Frunze se mai folosesc pentru indepartarea mustelor si a diferitilor paraziti ai pielii.
Datele cu caracter personal colectate pe acest site sunt administrate de un operator autorizat inregistrat la Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal cu nr. 7381.
Nucul creste, cultivat sau semicultivat aproape pretutindeni in tara noastra, din campie pana in zonele de munte, fructele lui sunt folosite in mod curent de populatie. Miezul de nuca este unul dintre cele mai vitalizante si nutritive alimente cunoscute si o minune pentru organism in timpul anotimpului rece. Fiind foarte bogata in grasimi si proteine, nuca intrece carnea ca valoare calorica, avand o toxicitate de cateva ori mai mica si este foarte usor digerabila.
Barbatii ar trebui sa aiba o slabiciune pentru ele deoarce prezenta unor substante reintineritoare, care protejeaza si curata vasele de sange, fac din nuci un aliment foarte indicat in tratamentul sterilitatii si impotentei. 
Miezul nucilor contine apa (3-5%), grasimi (52,0-77,5%), substante proteice (12-25%) din grupa globulelor (de natura celor din lapte si oua), saruri minerale (nuca este fructul cel mai bogat in cupru si zinc), provitamina A, vitamine din complexul B (B1, B2, biotina, colina), vitaminele C, E, F, P, etc, Valoarea energetica a miezului de nuca este de 560-857 (in medie 700) kcal la 100 g miezul detine 26-60% din greutatea nucii. Nucile ar trebui sa contina minimum 45% miez.
Miezul de nuca se consuma proaspat sau usor prajit (in care caz devine mai digerabil). El este utilizat in diferite produse de cofetarie.
Miezul de nuca este foarte energetic si are efect laxativ, indeosebi cand este prajit usor si consumat dupa un compot de prune sau de mere. Intrucat contine tocoferol (vitamina E), care contribuie la scaderea continutului de sange si are o cantitate foarte redusa de hidrati de carbon, miezul de nuca este admis in regimul diabeticilor. Substantele grase din miezul de nuca se formeaza prin transformarea zaharurilor si de aceea, pe masura ce ele se acumuleaza, scade continutul miezului in zaharuri. Analizele facute de Radu F.I. (1964) arata ca la inceputul lunii august miezul nucilor continea 12,1-14,5% zaharuri si numai 5,4-8,9% substante grase.
Frunzele de nuc contin tanin complex, ulei volatil, acid galic, inozitol, alfa si beta hidroinglona, inglona, vitamina C, flavone (vitamina P), substante minerale, etc.
De asemenea, acest ulei combate enurezisul (scaparea involuntara si inconstienta a urinei); se imbiba o felie de paine prajita cu o lingurita de ulei de nuca si se consuma in fiecare seara, timp de 15 zile. Uleiul de nuca se mai foloseste pentru frectionarea corpului la copiii rahitici, anemici, precum si in dermatoze (are efect emolient).
Coaja verde a nucilor (mezocarpul) contine foarte multa vitamina C (1050-3040 mg la 100 g), nucitanin 15-20% si alte substante tanoide, alcaloidul iuglon (C6H12O3), acizi organici (malic, citric), fosfati si oxalati de calciu, naftochinon, etc. Are efecte asemanatoare cu ale frunzelor de nuc.
Decoctul din frunze de nuc (extern) – 3 linguri la o cana de 200 ml, se foloseste ca gargara pentru tratarea stomatitelor (boli inflamatorii ale mucoasei bucale). Acest decoct se mai foloseste pentru comprese (boli in ochi, psoriazis, eczeme, furunculoza) si bai (in reumatism, scrofuloza, leucoree, transpiratie excesiva la picioare).
Unguent (alifie) pentru rani, din frunze de nuc. Aceasta alifie se prepara din 15 g frunze maruntite, care se macereaza timp de 7 zile in 100 ml ulei de floarea-soarelui, la temperatura camerei. Dupa macerarea continutului, vasul in care se afla acest amestec se pune pe baia de apa in fierbere si se lasa timp de 3 ore la foc incet. Apoi se strecoara lichidul prin tifon sau panza, i se adauga 15 g ceara de albine, se mai tine inca 30 minute pe baia de apa si apoi se face omogenizarea.
Pentru scopuri medicinale, frunzele de nuc se recolteaza in iunie. Se foloseste numai foliolele frunzelor (fara petiol), care se usuca la umbra (de preferinta in podurile acoperite cu tabla), in strat subtire, care se rascoleste zilnic, pentru a se usca cat mai repede si a se preveni incingerea si mucegairea frunzelor.
In stare proaspata, frunzele de nuc sunt mai active decat cele uscate. Frunze se mai folosesc pentru indepartarea mustelor si a diferitilor paraziti ai pielii.
