Multi cred ca nu putem scapa niciodata de ispite. Putem cel mult sa le ascundem undeva intr-o camara ascunsa si sa le ignoram pana cand noi insine sau altcineva le deschide usa. Ispitele pot fi precum hoardele de razboinici: ataca ca pana la asediu.
Ca in orice alt segment al vietii noastre si in gastronomie exista tentatii. Multe dintre ele foarte puternice si insistente. Cum ne ferim de ele? Una dintre metode este simpla abstinenta. Aceasta nu da insa roade la nesfarsit. Intr-un moment de slabiciune ispitele vor tabara asupra noastra. Si credeti-ma, Abstinenta - daca am putea personifica acest tip de
atitudine – se razbuna crunt.
O alta metoda, in care cred personal cel mai mult (nu numai atunci cand vine vorba de mancare) este educarea sau auto-educarea. Adica "scoala" pe care o facem cu noi insine sau cu ceilalti semnificativi – copii, nepoti, prieteni, frati etc. – in privinta lucrurilor de care avem cu adevarat nevoie sau nu, in privinta celor de bine purtatoare si a celor sinistre.
Vorbim numai despre ce mancam sau nu mancam si lasam celelalte lumesti deoparte. De exemplu ne plac dulciurile; multora ne plac dulciurile. Vrem sa avem o silueta frumoasa? Da? Pai va trebui sa avem grija cu dulciurile.
Un medic mi-a spus odata ca nu e grav sa mananci inghetata. E grav insa sa mananci cate o inghetata in fiecare zi, tot el mi-a spus. "Educa-te sa mananci dulciuri numai atunci cand iti crapa fierea de pofta, punandu-ti in cap de la bun inceput ca o buna perioada dupa aceea nu te vei mai atinge de ele!", un indemn pe care l-am urmat si despre care pot spune ca a dat rezultate. in acelasi timp, in desele momente de "sevraj", care m-au chinuit o buna perioada de timp, am apelat la fructe. La inceput mai cu lehamete pentru ca nu gaseam aceeasi implinire. Mai apoi a venit si multumirea data de faptul ca imi erau acoperite in buna parte nevoile fiziologice si biologice reale pentru ca fructele imi ofereau, pe langa glucidele venerate, si o cantitate insemnata de vitamine, minerale, fibre, antioxidanti s.a. Nu am devenit un "fructivor", dar roadele pamantului au ocupat un loc important in alimentatie.
Ne mai paste un pericol insa: majoritatea dulciurilor din comert sunt pline de E-uri nocive. Sa le evitam pe cat posibil. Astept cu speranta ziua in care va izbucni o revolta culinara si educationala impotriva otravurilor din rafturile magazinelor. Voi imbraca atunci camasa lui Che si voi fi in primele randuri ale frontului.
Sunt asadar pentru o educatie pentru temperarea ispitelor culinare si pentru eradicarea ispitelor fatale, toxice. Sunt pentru impunerea unei ratiuni a gustului.
Am vazut de curand un videoclip pe celebrul Youtube care m-a socat. O fata de numai sapte ani, din SUA, cantareste 220 de kilograme. Se spune ca mananca patru kilograme de ciocolata pe zi, iar in imagini parintii erau aratati cum o duceau pe acea nefericita la fastfood sa se infrupte cu junk food. Iata de ce vorbesc deci despre educatie si despre ispite.
Ispitele sunt de fapt complementare necesitatilor noastre aparente si nu celor reale. Nu le putem refuza pe toate pentru ca nici fara pacat nu exista mantuire. Putem insa pune pe o foaie de hartie in dreapta toate cele ce ne fac bine, la mijloc cele care prezinta riscuri pentru viata si sanatate, iar in stanga, cu litere mari si ingrosate, toate otravurile pamantului pe care se mai intampla sa le consumam cateodata. Cred eu ca acesta poate fi pagina de inceput a unui manual de educatie culinara.
Datele cu caracter personal colectate pe acest site sunt administrate de un operator autorizat inregistrat la Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal cu nr. 7381.
