Nu e asa ca gratarul clasic a devenit un fel de rutina? Ce poate fi mai simplu decat sa tai carnea felii, sa o bati cu un ciocan de lemn, daca nu e deja destul de frageda, sa o condimentezi, daca nu a stat deja cel putin o noapte la bait, iar apoi sa o arunci pe grilajul incins?
Este o varianta pentru cele cateva ore pe care ti le poti gasi in weekend pentru a merge cu prietenii la padure. Dar ce faci daca pleci o saptamana cu cortul la munte? Nu poti sa servesti gratar in fiecare zi. Ti se acreste de atata carne fripta pe fiare. Am o solutie probata! De fapt am mai multe, dar voi vorbi numai despre una: ciorba la ceaun.
Evident ca in acest caz va reveni cuiva sarcina sa agate de rucsacul de calatorie si ceaunul de tuci destul de incapator pentru toata gasca. Va merita insa intregul efort.
Asadar, porniti pe drumuri de munte in cautarea unei relaxari patriarhale suntem nevoiti sa ne asiguram una dintre nevoile principale, mancarea. Cum nici vinul carat in spate pana la ceva metri deasupra nivelului marii nu merge pe stomacul gol, iata ca suntem nevoiti sa punem repede de ceva de imbucat. Am exclus deja, dupa cam a treia zi poate, vesnicul si neuzatul gratar, pentru ca ni se cere dinspre interior ceva udatura, alta decat produsele fabricate prin fermentatie si distilare.
Aruncam ochii prin gradinile si curtile localnicilor si cautam sa vedem la ce gospodar se gasesc cei mai babani cu putinta pui de gaina. Batem la poarta omului si cerem sa ne vanda unul, ca doar oameni suntem si ne intelegem. Ducem apoi la bun sfarsit destinul bietului animal si il sacrificam in cel mai gingas mod cu putinta. Milosii sa vina abia atunci cand e gata mancarea ca sa nu le vina rau la mate. Apoi oparim fosta zburatoare, o curatam bine si o parlim putin deasupra flacarei ca sa nu ramana puf si resturi de pene. Curatam gobaia de maruntaie, le pastram pe cele comestibile (inima, ficat, pipota, plamani), transam carnea in portioare si categorii, le spalam bine si ne pregatim de faza II.
Ceaunul sade deja pirostrit deasupra focului nu foarte aprig. Apa curata sta in el cam pe trei sferturi, dupa care sare si carnea inauntru. Alaturi, pregatim niste ardei grasi curatati si taiati marunt, ceapa, morcov, telina etc. tocate, rosii taiate felii ca pentru micul dejun; niste storsura de lamaie, atat cat sa acreasca bine toata zeama, ceva verdeata, putina fidea din comert, poate si un ardei iute, si ce altceva mai credem noi ca merge la mancarea asta pe care toata lumea deja o priveste cu foarte mare interes si pofta.
Le adaugam pe toate cu randuiala si rabdare, dupa ce a fiert carnea si neaparat inainte de rosii si zeama de lamaie. Verdeturile pot ramane si ele printre ultimile, imediat dupa fidea, pastrandu-si astfel prospetimea. Luam ceaunul din calea focului, dar lasam capacul deasupra.
Dupa cateva minute de ragaz pentru cele din oala onoram rabdarea chibitilor care stau deja cu castroanele intinse. Vinul alb demisec, demidulce sau dulce acrisor se impaca de minune cu ciorba aburinda savurata. Bucatarul isi primneste laudele.
Hrana de “bivuac” si-a indeplinit menirea si acum suntem toti satui si multumiti. Spalam bine tuciul pentru ca maine pregatim friptura la ceaun …
Datele cu caracter personal colectate pe acest site sunt administrate de un operator autorizat inregistrat la Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal cu nr. 7381.
