Azi mi-am tot "stors" mintea sa fac un articol frumos pe care sa il pun pe "Bunatati". Am scris unul, dar era prea "trist", asa ca s-a gandit un coleg sa ma inveseleasca ca sa pot sa scriu un articol "vesel".
Si mi-am amintit de copilarie...
Indiferent cum a fost ea, usoara, grea, copilaria va ramane cea mai minunata parte din viata noastra si cea mai nevinovata. Cati dintre noi nu am copilarit la bunici sau macar nu ne-am petrecut vacantele la ei? Cati nu am facut mereu diferente intre mancarea bunicii si cea a mamei?
La bunici, totul era de basm: de la mancare, animale pana la firul de iarba! Imi amintesc de supa de pui facuta de bunica. Ea lua intai puiul din curte - pe cel mai gras si mai frumos, il taia, il curata, il parlea, il spala bine si abia apoi il punea la fiert. Si punea numai legume si zarzavat din gradina... ca "era mai bun decat cel de la piata". Fierbea repede puiul si facea din el cea mai buna supa de pe pamant. Mancam de "batea piatra".
Cand trebuia sa inceapa scoala si mergeam acasa la parinti, totul era posomorat. Si ei erau posomorati si incarcati cu griji si parca nici rabdare nu aveau cu noi asa cum aveau bunicii. Supa de pui a mamei era buna... dar nici macar pe jumatate la fel de buna ca a bunicii. Nici acum nu stiu daca doar mi se parea sau chiar avea bunica un secret despre cum se facea acea supa minunata. Poate acei ani pe care ii avea bunica isi pusesera amprenta asupra modului de a gati, sau chiar "secretul" pe care il avea ea vis-a-vis de bunatatea legumelor "din gradina" avea un rol important in oala cu supa.
Poate ma lamuriti voi dragi prieteni, si poate intr-o zi voi afla secretul bunicii...
Datele cu caracter personal colectate pe acest site sunt administrate de un operator autorizat inregistrat la Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal cu nr. 7381.
